Biblioteca publica Mihai Eminescu

 

Program-scenariu al activităţii literar-muzicale

1 octombrie – ziua oamenilor în etate cu genericul “Persoanelor cu mai multe amintiri”

Locul desfăşurării : Azilul de bătrîni “Casa bunicilor”, Rezina

Moderatori: Ana Ganea şi Ecaterina Popuşoi

Foto: Iana Matyas

 

P.I 1 octombrie – ziua oamenilor in etate

Pe 1 octombrie, comunitatea internaţională marchează Ziua oamenilor în etate.In Republica Moldova, aceasta zi este marcata din anul 1992. Conform datelor statistice, actualmente, persoanele cu varste inaintate constituie 20 la suta din populatia Republicii Moldova.

Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, înscrisă în calendar în dreptul datei de 1 octombrie, nu trebuie să fie doar un act de celebrare, doar un omagiu adus celor ajunşi în această etapă a vieţii, când sufletul se hrăneşte numai cu amintiri, ci şi un prilej de reflecţie asupra condiţiei lor de pensionari, de a face mai larg şi mai bine cunoscute problemele reale, multe, foarte grele, pe care le au de rezolvat oamenii vârstnici din toată ţara. Ei, cei de vârsta a treia, denumiţi “cei vârstnici”, cred că este mai potrivit (aşa mi-ar place mai mult) să fie consideraţi „persoane cu mai multe amintiri”, „Banca Amintirilor”, care niciodată nu dă faliment; aceasta, datorită faptului că se bazează pe realizările anterioare, aşadar pe nişte certitudini.

“Un bătrîn şi o bătrînă de D. Matcovschi (Doua toamne - Ion Suruceanu) Muzica Ion Enache
(fragment)
Un bătrîn şi o bătrînă
trec pe-alee cătinel.
Ea cu-n trandafir în mînă,
cu o crizantemă el.

Parcă vin dintr-o baladă,
parcă vin dintr-un colind.
Ea cu părul de zăpadă,
el cu părul de argint.

Cad încet, ca nişte gînduri,
coapte, frunzele de tei,
cum cădeau şi-n alte rînduri,
cînd ei nu erau bunei.

Uite banca lor cea veche,
care-i ştie fericiţi,
iar pe bancă o pereche
tînără de-ndrăgostiţi.

Ochii fetei de scînteie
şi-ai băiatului la fel;
şi trec iară pe alee
o bunică şi-un bunel...

Două toamne, iată-le,
într-un dor legatele:
două sfinte lebede
pe o apă repede...

Program literar - musical, copiii de la gradiniţa nr.6 ”Cocoşelul de aur”

P.II Pensionarii de azi, sunt cei care au realizat reuşite economice, culturale, sociale, practic au creat o ţară modernă, cu un potenţial care a fost invidiat în trecut de multe ţări din Europa. Nu trebuie să-i uităm pe cei care, zeci de ani, şi-au făcut datoria faţă de ţară, faţă de generaţia actuală; nu trebuie să uităm eforturile şi sacrificiile pe care le-au făcut pentru ca cei de azi să construiască viitorul.

ODIHNEŞTE-TE, MAMĂ de Dumitru Matcovschi

 

Odihneşte-te, mamă, în casă, la masă, aproape

de vorbă străbună, de fiice, de fii, de nepoţi,

de lacrima sfîntă, ascunsă mereu sub pleoape,

aici, lîngă cuibul de dor, ce ne-adună pe toţi.

 

Odihneşte-te, mamă, de griji, odihneşte-te, mamă,

de vreme de plumb, de război şi de arşiţă grea,

de sarea pămîntului, oasele care îţi sfarmă,

de cancerul care pîndeşte din umbră de stea .

 

Odihneşte-te, mamă, cu mîinile tale trudite,

cu inima ta de văzduh şi de pîine de grîu,

cu toate nădejdile, alb şi frumos, împlinite

sub cerul acesta, pe malul acesta de rîu.

 

Odihneşte-te, mamă, lumina prin geam să pătrundă

cu nimb solitar şi cu taină de templu adînc

în care ecoul, ah , ştie solemn să răspundă

cu-o mie de voci care cîntă aievea şi plîng.

 

Odihneşte-te , mamă, tu , unica noastră icoană....

se cutură toamna de frunze în sufletul tău...

Trec orele-n goană, auzi cum trec orele-n goană

spre vîrsta de hume, spre gură de-amurg şi de hău?

 

Melodie la nai: Petrică Eşanu, Şcoala muzicală Rezina

P.I În sesiunea ONU (Organizatia Natiunilor Unite) din februarie 1991, s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca „Ziua Internaţională a Persoanelor în Vârstă”, iar la 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin Rezoluţia 46/91, „Principiile Naţiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate pentru a le permite să trăiască mai bine. Traducerea în viaţă a prevederilor înscrise în toate documentele ONU a impus crearea unui sistem de mecanisme cu subsisteme specifice, capabile să pună în lucrare aceste importante obiective ale organizaţiei mondiale. Din aceste principii adoptate de Adunarea Generală a ONU din decembrie 1991 în favoarea persoanelor vârstnice aş aminti: Principiul Participării, Principiul Independenţei, Principiul Integrării, Principiul Autorealizării, fiecare cu zeci de subprincipii şi subprograme. Şi, la urmă, singurul în care cred, Principiul Demnităţii, unicul care izvorăşte din lumina lăuntrică a fiecăruia dintre noi.

 

Pauza muzicală – melodie la vioară: Cotună Elvira

Nunta de argint Dumitru Matcovschi

 

Au trecut sărbătorile tinere
într-o Miercure, într-o Vinere;
s-a născut sufletel ca un mugure,
să ne bucure, să ne bucure.

Eu l-am adunat în braţă,
strop de om şi strop de viaţă;
şi l-am legănat cuminte,
înapoi şi înainte.

Să creşti mare-mare-mare,
puişorul nostru drag,
să-nfloresti cum înfloreşte
zărzărelul cel din prag;

să ai parte de iubire,
să ai parte de noroc,
să traieşti un veac de pace
cu părinţii la un loc.

Au trecut sărbătorile tinere
într-o Miercure, într-o Vinere;
am ajuns în amiezile dorului
călătorului, călătorului.

Fă-te-aproape de oglindă,
braţul tău să mă cuprindă,
spune-mi două vorbe bune,
dacă ştii a le mai spune;

Uite vara, trece vara...
Vine toamna cătinel...
Vor îngălbeni durute
frunzele de zărzărel...

Tare eşti frumoasă viată,
dar eşti scurtă nu ştiu cum!
Legănam mai ieri baiatul,
legăn nepotel de-acum...

 

P.II Sărbătoarea aceasta, a Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice, ar trebui să prilejuiască guvernanţilor nişte reflecţii. Pentru că, în graba către viitor, ei scapă din vedere dezideratele, cerinţele, nevoile celor ajunşi la această vârstă şi aproape că nu-şi mai întorc privirile spre cei care au construit prezentul şi o parte din trecut. Prezentul nu poate fi explicat fără cunoaşterea trecutului, nici proiectarea viitorului, fără explicarea prezentului. Tot astfel generaţiile viitoare îşi găsesc plauzibilitatea de destin în faptele vârstnicilor de astăzi. Din păcate, prea rar se manifestă nevoia ca, dincolo de a-şi căuta rădăcinile în generaţiile trecute, să-i omagieze pe cei care au adăugat, după puterile lor, trepte pe scara devenirii umane.

 

TINERI, ALTĂ DATĂ de Dumitru Matcovschi

 

Apele tihnite, mărmurite-n văd.

Zorile, zorite, peste ape cad.

Frunzele, pe ramuri, se îngînă-abia.

Grea, dogoritoare arşiţă.

 

Cremene pămîntul, tot. Nici bulgăre.

Să adie vîntul, ce n-ai da? Orice !

În cămaşă albă, cu toiag de mac,

Şi bunicul, noaptea, zăboveşte-n prag.

 

Se căieşte parcă: a trăi ori ba ?

Unde-i satul, vadul, Basarabia ?

A rămas o babă fără de moşneag.

Se-ntîlnesc la apă, se privesc şi tac.

 

Tineri altădată, se aveau de dragi.

Azi măcar să-ntrebe unul: „ce mai faci ?”

Stau ca două stane, lîngă şipot stau.

Nici măcar din palmă apă nu mai beau.

 

Unde , unde, unde, unde, sunt cei vii ?

Au avut bătrînii, au avut copii.

S-au pierdut în lume. Ca la un război.

Au uitat copiii drumul înapoi.

 

Toţi s-au dus. Şi fete, şi băieţi. Pe rînd,

Sau pierdut în lume şi nepoţii. Cînd ?

Unul, doi şi încă douăzeci şi doi.

Moldoveni, săracii, mărginaşi, ca noi.

 

 

P.I Dincolo de constrângerile lor fiziologice şi spirituale, este onorant şi omenesc de a omagia sentimentul de solidaritate cu persoanele vârstnice, care nu trebuie să se simtă excluse social. Toate acestea trebuie traduse în fapte, în viaţă, de către guvernanţi, prin asigurarea unui trai fără privaţiuni majore vârstnicilor, prin integrarea şi valorificarea experienţelor de viaţă în proiectele prezentului şi ale viitorului. Este absolut necesar să existe preocupare pentru a găsi, cât mai grabnic, soluţii pentru îmbunătăţirea traiului zilnic al persoanelor în vârstă şi, desigur, al pen-sionarilor.

 

Pauza muzicală - Mirela Goncear, voce acapella “Viaţa”

P. II Ieşirea la pensie este un eveniment deosebit de important în viaţa fiecăruia dintre noi, dar, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, este un moment dificil, care, adesea, este însoţit de un neplăcut sentiment al inutilităţii lui pentru societate.

 

P.I Grija societăţii şi, în special, a celor ce conduc destinele acestei ţări ar trebui să se îndrepte spre identificarea soluţiilor de protecţie a pensionarilor, respectiv a vârstnicilor. Aceasta este o datorie morală şi, în acelaşi timp, constituţională!

 

Cuvînt de final – Galina Davidic, directorul BP “M. Eminescu”:

 

Sunt constientă de faptul că oamenii în etate din Republica Moldova, nu au parte de viaţa pe care o merită şi îmi exprim regretul şi sunt solidară cu doleanţele d-voastră de a avea un trai decent, fără griji şi cu multă atenţie din partea guvernării.

Din păcate, situaţia social-economică a ţării a infuenţat toate aspectele vieţii celor “cu mai multe amintiri” şi v-aţi pomenit a fi una dintre cele mai vulnerabile pături sociale. Mulţi dintre ei duc lipsă de cele mai stringente lucruri, nu dispun de suficiente mijloace pentru întreţinere, iar alţii îşi alină durerile în aziluri şi centre sociale, fiind uitaţi aproape de toţi.

Durerea persoanelor de vîrsta a treia este durerea naţiunii, ea reprezintă atitudinea noastră, a tuturor, inclusiv a celor tineri faţă de experienţa, înţelepciunea şi moştenirea buneilor şi părinţilor noştri, care prin eforturile lor de o viaţă au contribuit la dezvoltarea ţării.

De aceea, noi ne-am propus să patronăm azilul d-voastră şi să manifestăm o atitudine deosebită, cu grijă şi respect şi să vă aducem din cînd în cînd şi cite un zimbet pe faţă, o carte care să vă aline sufletul. Iar conducerii azilului îi dorim să poată să vă ajute să vă trăiţi bătrîneţile în linişte, pace înţelegere, sănătoţi şi sătui.

Iar d-voastră cu multă recunoştinţă şi gratitudine, Vă doresc sănătate, împlinire sufletească şi să aveţi parte în continuare de o bătrîneţe fără tristeţe. La mulţi ani !.